Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

”Școala motivantă” – principala condiție pentru reducerea abandonului școlar

27.10.2015
27 octombrie 2015 – Sute de mii de tinerii care au abandonat școala pot fi atrași să se reîntoarcă în sistemul de învățământ doar prin proiecte flexibile de tipul ”A doua șansă”, care pun accentul pe latura practică a educației și care sunt adaptate nevoilor lor. Aceasta este principala concluzie a conferinței ”Bune practici în educația celor vulnerabili”, la care au participat aproape 200 de cadre didactice și specialiști în educație. Evenimentul a fost organizat la Sinaia, în perioada 23-24 octombrie, de Asociația C4C – Communication for Community, cu scopul de a prezenta lecțiile învățate din proiectele derulate în domeniul educației și de a propune îmbunătățirea cadrului legislativ.

<<Școala-motivantă, descrisă și de participanți, trebuie modelată și asumată ca viziune de către toți actorii implicați în actul educațional, pentru că într-o astfel de școală copiii vor veni cu bucurie, abandonul nemaifiind o opțiune. Cadrele didactice au arătat că este necesar ca programele de tipul “A doua șansă” să fie, în primul rând, personalizate în funcție de participanți, răspunzând nevoilor acestora de a se angaja, de a se integra în comunitate ori de fi părinți mai buni. Mesajul școala are rost va fi astfel cu atât mai puternic în rândul generațiilor tinere. Mă bucur că acest lucru chiar se întâmplă în anumite școli, care merită să fie recunoscute ca modele de bună practică în sistem>>, a declarat Daniela Vișoianu, reprezentantă a Asociației C4C – Communication for Community și președintă a Coaliției pentru Educație.

Conferința a fost organizată în cadrul proiectului”Cu mic, cu mare, din nou la școală”, derulat de către Asociația C4C – Communication for Community, în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Județene din Gorj, Călărași și Prahova. Prin acest proiect, 377 de adulți (majoritatea tinere mame) au reușit să poată absolvi cel puțin clasele primare. Tinerii provin din 13 comunități defavorizate din zona Munteniei, acolo unde școala nu a reușit să învingă riscul de abandon școlar asociat în general acestor comunități. Conferința a fost un prilej pentru a aprecia efortul celor 30 de cadre didactice și mediatori școlari implicați în acest proiect, prezentat în campania de informare “În căutarea școlarilor pierduți”. Pe 5 noiembrie, la Institutul Cervantes din București, va avea loc o conferință în cadrul căreia vor fi prezentate rezultatele proiectului, precum și concluziile dezbaterilor de la Sinaia.



”În mediul rural, în special în grupurile dezavantajate, precum cele de etnie romă, statisticile privind abandonul școlar arată diferențe chiar și de câteva ori mai mari față de zonele urbane, cu populație educată și venituri peste medie”,a spus Șerban Iosifescu, președintele Agenției de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), subliniind necesitatea de a pune accentul pe “prima șansă la educație, pentru a nu mai fi nevoie de a doua”. Conform datelor Eurostat, în 2014, 18% din tinerii de 18-24 de ani din România au părăsit de timpuriu sistemul obligatoriu de educaţie, iar în ultimii cinci ani situaţia s-a agravat. Cifrele nu-i includ pe cei care nu au ajuns niciodată la şcoală. Dacă în mediul urban România se încadrează în media europeană (sub 10-11%), în rural, rata abandonului se triplează (30%), potrivit datelor ARACIP.

În acest context, participanții au avut prilejul să afle despre cadrul legal și posibilitățile de finanțare pentru proiecte educaționale pentru categoriile vulnerabile de la reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării Științifice, precum și de la Ministerul Fondurilor Europene. Au fost prezentate, de asemenea, proiecte implementate, de-a lungul anilor, pentru copii și adulți dezavantajați de către organizații neguvernamentale precum SalvațiCopiii, World Vision, Roma Education Fund, United Way, Amurtel și Asociația ROI. La ateliere, s-au implicat participanți din partea școlilor, inspectoratelor școlare, organizațiilor neguvernamentale, Institutului de Științe ale Educației, CNDIPT, precum și din partea Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități.

În cadrul conferinței, s-a discutat despre faptul că nu există, încă, o definire unitară a abandonului și nici o evaluare a impactului programelor și proiectelor implementate pe diverse paliere. În opinia Danielei Vișoianu, faptul că rata de părăsire timpurie a școlii a continuat să crească în România în ultimii ani arată că autoritățile au subestimat efectele reale ale crizei economice la nivel social.

 

Atelierele derulate au adunat perspectivele participanților despre programe eficiente de educație pentru cei vulnerabili: necesitatea ca persoanele vizate să conștientizeze că, fără educație, șansele de incluziune sunt reduse; experiența de învățare este foarte importantă în reușita programului și reducerea abandonului școlar (copii adulților vin la școală); valorizarea elementelor culturale specifice asigură succesul intervenției; suportul financiar asigură un confort psihic cursanților, iar programele de completare “școală după școală” sunt foarte utile; necesitatea unei abordări integrate în ceea ce privește familiile dezavantajate și importanța relației școală-părinți-copii.

 

Din dezbateri, a rezultat că programul “A doua șansă” poate fi îmbunătățit în ceea ce privește:

  • posibilitățile de personalizare a programului la nivel de școală (orar, programă, formarea grupelor);

  • formarea cadrelor didactice pentru a lucra cu adulții;

  • problematica adolescenților între 12-14 ani, pentru care, în condițiile în care nu exisă un cadru legal clar, ar fi bine să existe un program național de “Prima șansă” pentru prevenirea abandonului școlar;

  • modul în care poate fi asigurată sustenabilitatea și finanțarea programului (prin planul de școlarizare, prin proiecte/parteneriate și finanțare locală);

  • necesitatea conștientizării la nivelul comunităților locale (autorități, companii, școli) privind utilitatea acestui program.


 

Participanții au avut prilejul să dezbată și aspecte legate de ce înseamnă o ”școală inclusivă”; managementul școlii și al clasei; alternativele educaționale acreditate și perspectiva lor asupra includerii și diminuării riscului de abandon. Nu în ultimul rând, în urma conferinței s-a desprins concluzia că profesorii au nevoie să se asocieze în organizații care să le promoveze interesele specifice. Vocea cadrelor didactice este necesar să fie auzită cu atât mai mult cu cât, în acestă perioadă, se derulează un proces de consultare publică privind curriculumul național. ”Este un moment care nu trebuie ratat: ultima consultare de acest gen a avut loc acum 15 ani și cadrele didactice au acum ocazia să-și pună în valoare experiența acumulată și să vină cu acea adaptare la realitate atât de necesară”, a concluzionat Daniela Vișoianu.



Mai multe fotografii de la eveniment: aici

Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa www.c4c.ro şi www.fonduri-ue.ro.
Persoana de contact: Diana Vrînceanu, Asociația C4C – Communication for Community:

031 711 52 40, office@c4c.ro, www.4scoala.ro, www.c4c.ro